Poezie ACHELDAMA

ACHELDAMA



Iuda s-a căit zadarnic.

Marii preoţi n-au putut

Ca să-l scape de pedeapsa

Cea sub care a căzut.



Chiar dacă avea o slujbă

De apostol şi de sfânt

Singur şi-a pus capăt vieţii

În ogorul de pământ.



Ştiau bine toţi iudeii

Faptul din oraşul lor

Că ogorul „Acheldama”

Este-al unui trădător.



I-a rămas casa pustie

Fără niciun om în ea.

Trădători să nu mai fie

Cât pământul va ţinea.



Slujba lui, dar una bună,

Va fi dată unui sfânt

Care va sluji pe alţii

În al dragostei veşmânt:



Unul dintre ucenicii

Ce tot timpul a umblat

De la Ioan Botezătorul

Până Domnul S-a nălţat,



Ca un martor Învierii

Să-L vestească pe Isus

Lepădându-se de sine

Şi de tot ce l-a sedus.



El cu multă-nflăcărare

Să se roage necurmat

Duhul Sfânt ca să-L aştepte

Cum Isus ne-a cuvântat.



Lista cea din Fapte-i lungă

Nu cu Matia s-a-ncheiat.

Dumnezeu te mai aşteaptă

Să-L slujeşti cu-adevărat.



Să te-alături azi lucrării

Celor ce sunt însetaţi

După Duh şi rugăciunea

Solilor adevăraţi.