Poezie FIREA SI DUHUL (2)

FIREA ŞI DUHUL



Firea umblă-n întuneric

Într-un spirit luciferic

Vrând să fie cea mai mare

Pentru lumea trecătoare.



Duhul după noi oftează

Şi ne dă o minte trează

Suprimând prin răstignire

Ancestrala noastră fire.



Ca şi vasul ce Maria

L-a adus pentru Mesia

Tot aşa să-I fim parfumul

Celui ce ne-arată drumul.



Raza dulce vrea s-apară

Când obrocu-i scos afară

Peste graniţa opacă

A lui „nu” şi-a unui „dacă”.



Tot umblând în părtăşie

Cu belşug de bucurie

Vom goni din noi păcatul

Ca să nu mai facem altul.



Vor veni şi unitatea,

Umilinţa şi dreptatea

Luptei pentru toţi creştinii

Care vor învinge spinii.



Roada Duhului deplină

Ne zâmbeşte din grădină

Unde Crinul cel din Vale

Va-nflori pe-a crucii cale.



După noi mereu tânjeşte

Duhul care mijloceşte

Şi ne vrea azi fără pată

Pentru bunul nostru Tată.



Va găsi Isus credinţa

Sfinţilor şi pocăinţa?

Candela ne este vie

Sau e stinsă pe vecie?



Vom fi robul ce aşteaptă

O răsplată sfantă, dreaptă?

Sau vom fi sub steagul firii

Urâciunea pustiirii?



Azi e vremea de slujire

Pentru Cer şi mântuire.

Doar aşa noi fi-vom gata.

Domnul vine. Maranata!