Poezie LUMINA SUB OBROC

LUMINA SUB OBROC



Cine-şi ascunde lumina sub obroc

Ca şi cum s-ar teme de-o himeră

N-are cum să pună altceva în loc

În această viaţă efemeră.



Când veni în lume Fiul cel ceresc

Să ne dea o rază de speranţă

N-a fugit de cruce cu trup omenesc

Ci-a găsit în jertfă siguranţă.



Gloata în grădină L-a interogat.

Domnul vine şi nu Se ascunde.

Ştie ce urmează cu adevărat.

Dragostea începe să-L inunde.



Hotărât Isus n-a vrut să dea-napoi.

Dragostea e doar în suferinţă.

Chiar când părul s-a făcut vâlvoi

Mântuirea este cu putinţă.



Dacă nu murea Cristosul pentru noi

În zadar era lucrarea-ntreagă.

Noi am fi rămas cu inimile sloi

Nimeni nu putea să ne-nţeleagă.



Singur El, Isus, ne-a înţeles

Cu lumina Sa sublimă şi intensă.

De aceea noi pe Domnul L-am ales

Căci ne-a dus povara cea imensă.



El ne-a dat un dar din Duhul Sfânt

Fiecare să fim luminiţă

Nu prin vasul nostru de pământ

Ci prin albul cel de lămâiţă.



Să fim, deci, ca nufărul pe lac

Chiar atunci când apa e murdară.

Dacă noi îi suntem Domnului pe plac

El din Rai nu ne va scoate-afară.



Luminaţi mai viu în noapte ne-ncetat

Să se vadă cerul plin de stele

După cum pe Domnul L-am chemat

Strâmtoraţi în vremurile grele.