Poezie DEMOCRAŢIA DEZBINĂRII

DEMOCRAŢIA DEZBINĂRII



Când firea noastră ne conduce

Biserica de pe pământ

Democraţia ne dezbină

Şi-L face praf pe Duhul Sfânt.



Când fiecare vrea s-arate

C-alesul său e cel mai bun

Părerile nu fac dreptate:

Când toţi vorbesc nimic nu spun.



Vorbesc, dar nu ascultă nimeni.

Judecător e sfântul vot.

Iar rezultatul nu-i acelaşi

Întotdeauna peste tot.



Cum poate să aprobe Duhul

Metode care par lumeşti

Ce-s pline de manipulare

Şi-apoi produc schisme frăţeşti?



Iar când te-ntrebi: „Cum va rămâne?

Cine-i mai mare peste fraţi?”

Biruitorii-s cei mai mândri.

Iar cei învinşi sunt ruşinaţi.



Cristos ne-a spus că doar slujirea

Îi face mari pe slujitori.

Căci nicidecum modelul nostru

Nu este printre muritori.



Avem model pe Domnul slavei

Ca Rob smerit, nu ca erou.

Şi cine-asemeni Lui slujeşte

Mai poate fi ales din nou.



Scriptura noastră nu insistă

Pe-alegerea de-arhiereu.

Ci roadele în ea le-aduce

Doar dragostea lui Dumnezeu.



Când un apostol se defaimă

Sau cade grav într-un păcat

Un altul va păşi în faţă

Prin harul care i s-a dat.



Democraţia nu sfinţeşte,

Ci-i luptă pentru-al firii ţel.

Iar Duhul Sfânt se întristează

Când nu-i făcută pentru El.



Şi Luca doctorul ne scrie

Căci Duhului I s-a părut

(Şi-apoi apostolilor vieţii)

S-aleagă omul cunoscut.



El nu-i născut pentru robie

Cum a fost fiul lui Agar.

Ci-i un om liber pentru Domnul,

Duhovnicesc şi plin de har.



Astfel de slujitori, ştim bine,

Sunt printre noi atât de rari.

Nicicând ei nu vor da din coate

Ca să ajungă tot mai mari.