Poezie DEZIDERATUL UNITĂŢII

DEZIDERATUL UNITĂŢII



Isus Se roagă cu glas tare

Părintelui din cerul sfânt

Pe ucenici să-i facă una

Chiar de aici de pe pământ.



Cuvântul ne adevereşte

Că Cel ce este „Da” şi-„Amin”

Pe toţi ne-aduce împreună

În Trupul tainic şi divin.



Cristos dărâmă orice ziduri

De despărţire între noi

Dacă-L lăsăm pe Duhul slavei

Ca să ne dea speranţe noi.



Unirea va veni din moarte,

Din moartea omului firesc,

În timp ce Trupul se-noieşte

Prin cei ce după Duh trăiesc.



Există legea gravităţii

Ce-i îmbrăcată în mister.

Dar dac-o forţă mult mai mare

Ne propulsează către Cer



Atunci nu ne mai leagă firea

Cu toate patimile ei,

Ci spre Cristos având privirea

Vom fi un stol de porumbei.



Prin Domnul toate sunt legate

Şi nicidecum nu se desfac.

El e-Adevăr dar şi Dreptate.

Iubirea Lui rămâne-n veac.



Păgânu-i una cu tâlharul

Şi sunt de Dumnezeu iertaţi.

Iar vameşul e ca pescarul

Căci prin Cristos ajuns-au fraţi.



Cei care ies acum din rânduri

Ei nu au fost deloc cu noi.

Aveau în ei altfel de gânduri

Şi nu erau un sfânt altoi.



Cei ce trăiesc în unitate

Privind cu dor spre ceruri sus

Vor isprăvi în cerul slavei

Când Se va arăta Isus.



Putem să facem rugăciunea

Ca una toţi mereu să fim.

Dar mult mai important ca toate

E felu-n care noi trăim.



Din calitatea vieţii noastre

Va răsări rod pentru cer

În sufletele mântuite

Ce au din Duhul caracter.



Familia doar ea-i uneşte

Pe cei născuţi din Dumnezeu

De care Duhul se-ngrijeşte

Să fie roditori mereu.