Poezie FEREASTRA CORABIEI

FEREASTRA CORABIEI



Domnul i-a vorbit lui Noe

De-o fereastră foarte sus

Ca prin ea el să privească

În tot timpul la Isus.



Nu prin munca sa onestă

A fost Noe-atunci salvat.

Ci prin harul dat din ceruri

Printr-un Miel nevinovat.



De fereastra părtăşiei

Mielului dumnezeiesc

Este până azi nevoie

Pentru cei care-L iubesc.



Mulţi creştini privesc în urmă

Ca şi soţia lui Lot

Şi nu-L au mereu ca sprijin

Pe Iehova Savaot.



Dacă înţelegem glasul

Tatălui din cerul sfânt

Vom fi prompţi la întâlnirea

Domnului cu-al Său Cuvânt.



Să dăm totul la o parte

Orice umbră de păcat

Îndrăgind neprihănirea

Ce lui Noe i s-a dat.



Munca noastră să nu fie

O povară, un jug greu,

Care să ne-ndepărteze

Tot mai mult de Dumnezeu.



Pentru El lucrând în lume

Orice faptă şi cuvânt

Vom aduce cerul slavei

Între oameni pe pământ.



Duhul ne-a fost dat de Tatăl

Şi de Fiul cu mult dor

Să ne dea aripi de slavă

Pentru-a fi gata de zbor.



Pe când se sfârşea potopul

Inspirat Noe-a decis

Acel test cu porumbelul

Ce în lume-a fost trimis.



Şi când pasărea rămas-a

Pe pământul înnoit

Noe-a înţeles atuncea

Că potopul s-a sfârşit.



Tot aşa şi noi creştinii

Printr-un geam de rugăciuni

Aşteptăm ca Porumbelul

Să ne-aducă azi minuni.



El ne spune că mânia

Domnului s-a încheiat

Când pe crucea din Golgota

Mielul viaţa Lui Şi-a dat.



Deci, deschide-ţi azi fereastra

Inimii spre ceruri Sus

Ca prin ea şi-acum să vină

Duhul Sfânt de la Isus.