Poezie LIPSA PUILOR DE LEI

LIPSA PUILOR DE LEI



Cei care se tem de Domnul

Nu duc lipsă de vreun bine

Chiar dacă şi încercarea

Peste ei adesea vine.



Dumnezeu nu ne scuteşte

De lipsuri motivatoare

Ca s-ajungem la răspunsuri

Pentru-a noastră întrebare.



Şarpele-a primit ţărâna

Ca să aibă de mâncare

Niciodată să nu strige

Către cer pentru-ndurare.



Lipsurile sunt dovada

Că Acel ce ne hrăneşte

Nu ne uită niciodată,

Ci ne dă şi pâini şi peşte.



Cel ce caută găseşte.

Cel ce bate va deschide

Uşi ce-au fost mereu închise

Pentru minţile perfide.



Leii chiar de sunt puternici

Pentru pui n-au zilnic hrană.

Dumnezeu cu-atotputerea-I

Ne dă adăpost şi mană.



Dumnezeu, Leul din Iuda,

Are peste tot controlul.

Dragostea lui de Părinte

Nu-şi nesocoteşte rolul.



De aceea cei ce-L caută

Chiar vor sta cu El la masă.

De vreo boală, de vreo lipsă

Niciodată nu le pasă.



Leii pot avea putere

Cât vrea Domnul să permită.

Ei pe Daniel în groapă

N-au putut ca să-l înghită.



Iuda este ca şi leul

Iar leoaica-i Israelul.

Domnul vrând să-i mântuiască

L-a trimis din cer pe Mielul.



El ne spune: „Turmă mică,

Nu te teme! Nu te teme!

Eu vă port mereu povara.

Vă păzesc în orice vreme.



Îndrăzniţi spre biruinţă!

Eu prin Duhu-Mi fac prezenţa.

Leii pot să ducă lipsă.

Eu v-asigur abundenţa.”



Au trecut două milenii

De periplu prin pustie.

Dumnezeu de Sus nu-Şi uită

Nobila Sa datorie.