Poezie Te vad...

Te vad... din clipa fericita,

De cand m-ai invatat sa cred

In slava Ta nemarginita,

Si-a Ta putere infinita,

Te port in suflet si ...Te vad!



Te vad in zambetul albastru

Ce ne vegheaza din inalt.

In caldul si batranul astru

A carui lipsa e-un dezastru,

Si-al anotimpurilor salt!



Te vad sclipind in orice floare

Privirile cand ni le-ncanta,

Dai farmec in infatisare

Si bucurie in culoare

Umpland-o cu mireasma-Ti sfanta!



Te vad in mugurii gingasi

Ce ne sfideaza intinarea.

In zambete de copilasi

Ce-abia invata primii pasi

Si ne starnesc induiosarea.



Iti vad puterea colosala

In maretia unui munte.

Purtandu-Ti vrednica Ta fala

Alunga orice indoiala

Ca vreo faptura-o sa Te-nfrunte!



Te vad in curgerea de ape

Care strabat pamantul lin,

Ca truda noastra sa adape

Si-atatea vietati sa-ncape,

De Tine e oceanul plin!



Te vad in zbor de porumbei

Ce ne starneste gelozia,

A Ta prezenta printre ei

Ne poarta-n zare ochii grei

Imaginandu-Ti maretia!



Te vad si-n lacrimi si-n surasuri,

In fericire si-n cantari,

In rasarit si in apusuri,

Si-ale neprihanirii visuri,

In flori, pe munte si in mari!



Cu-a Ta amprent-ai insemnat

Tot ce ne-ai pus frumos in cale.

Chiar daca noi Te-am intristat,

Nici pana azi n-ai renuntat

La semnele iubirii Tale!



Oriunde imi intorc privirea

De cand am inceput sa cred,

Cutremurata mi-e simtirea

Cand Te prezinti in toata firea

Prea evindent sa nu Te vad!



Dar faptul de neexplicat,

In toate cand Te vad pe Tine,

Cel mai sublim si minunat

Cadou, din toate ce le-ai dat,

E ca Te vad... traind in mine!