Poezie Arămiu de toamnă

Un greiere ascuns pe undeva

îşi cântă ţârâitul „Cri-cri-cri”.

Sfârşită este vara iar dumbrava

se-aprinde în nuanţe arămii.



C-o haină nouă se îmbracă glia

-în roşu-aprins şi-n tonuri aurii-

chiar florile îşi schimbă iarăşi ia

purtând parfum de dulci melancolii.



Tăcute umbre se lipesc de zid

cum somnul pune geană peste geană.

În ochi de geam luminile se-aprind

şi-o seceră pe ceruri se anină.



E-atâta armonie în amurg

şi tihna serii este preţuită.

Minutele rămase se preling

în vatra timpului îmbătrânită.



Din inimile ce-au lucrat pe câmpuri

se-nalţă-o rugăciune către cer.

Recunoştinţa pusă-n vers şi imnuri

pluteşte ca o frunză în eter.



Iar din văzduh, Divina Providenţă

priveşte cu iubire spre pământ

în casele ce cheamă a Sa prezenţă

şi-ngăduie iar toamne rând pe rând.



Galaţi, 16 Septembrie 2012



Cristina Magdalena Frâncu



http://cristinafrancu.pasi.ro/aramiu-de-toamna.html