Poezie Mergand incet

Mergând încet pe drumul vieţii,

Spre casa tatălui de sus,

Unde sunt zorii dimineţii

Şi ziua fără de apus,

Treceam prin locuri felurite

Şi întâlneam în drumul meu

Alţi fraţi sub chipuri diferite,

Mergând şi ei spre Dumnezeu.



Mergând încet, priveam în spate.

Şi mă gândeam la fraţii mei…

Le neputinţa lor în toate,

La paşii lor, atât de grei…

Dar brusc, în faţa mea privind,

Vedeam creştini urcând mereu.

Şi m-am oprit în drum simţind

Cât de neputincios sunt eu!



Mergând încet, priveam în spate.

Şi am văzut printre creştini

Mulţimi, cu feţele plecate

Şi-n suflet de păcate plini…

Şi-apoi, în faţă-mi l-am văzut,

Ca-ntr-o oglindă, pe al meu.

Şi dintr-o dată am ştiut

Ce mare păcătos sunt eu!



Mergând încet, priveam în spate.

Şi-am stat puţin de m-am uimit,

Cum alţi creştini, uitând de toate,

În drumul lor au poposit.

Şi cum stăteam eu nemişcat,

Alţi fraţi mă depăşeau mereu…

Şi-n dată am realizat

Că cel ce s-a oprit sunt eu!



Mergând încet, priveam în spate.

Şi-am început voios să râd,

Văzând cum merge mai departe

Un om cu chip murdar şi hâd…

Dar am simţit mânii aprinse,

Văzând cum râd spre chipul meu

Mulţimi, cu feţe mai distinse,

Şi m-am simţit urât şi eu!

Mergând încet, priveam în spate.

Şi am văzut pe drum plângând,

Un om, cu mâini încătuşate,

Cu trupul moale şi plăpând…

Şi mă gândeam: „Ce bine-i încă

Să fiu voios pe drumul meu!”

Şi-ndată m-am lovit de-o stâncă,

Şi-am început să plâng şi eu!



Mergând încet, priveam în spate.

Văzând ceva greu de crezut:

Creştini, cu feţe-ndurerate,

Ce într-o groapă au căzut…

Şi tot priveam la ei uimit,

Uitând că drumul este greu.

Şi-n dată calea am greşit,

Şi iată-mă căzut şi eu!



Acum, nu mai vedeam în spate.

Aşa că am privit în sus…

Şi am văzut, mai bun ca toate,

Chipul măreţ al Lui Isus!

El n-a privit să vadă-n mine

Ce am greşit, şi cum sunt eu…

De mână m-a luat cu Sine

Să îmi continuu drumul greu.



Mergând încet pe drumul vieţii,

Priveam în spate, şi-am greşit.

S-ajung în ţara dimineţii,

Eu sigur n-aş fi reuşit!

Acum, nu mai privesc în spate,

Acum privesc la Dumnezeu.

Spre nesfârşita-I bunătate,

Nu merg încet, alerg mereu!