Poezie Mai tarziu

Privindu-mi viaţa pasageră,

Şi propriul timp analizat,

Cu mult regret, am constatat

Programul meu că îmi oferă

Un „mai târziu” aglomerat!



În zori, când ochii i-am deschis,

Ce m-am gândit, pot să descriu:

Azi vreau ca să mă rog, mi-am zis,

Căci de o vreme, am omis.

Dar nu acum, ci mai târziu!



În sfânta Carte să citesc

Cuvântul Lui Isus cel viu,

E necesar, şi chiar doresc,

Dar alte treburi mă grăbesc…

Şi voi citi dar, mai târziu!



Mergând pe strada mea cu flori,

Priveam într-un decor pustiu

Mulţimile de cerşetori,

Ce văd în geanta mea comori…

Am să le dau dar, mai târziu!



Un bun prieten m-a sunat,

Sperând de ajutor să-i fiu.

Cândva, şi el m-a ajutat,

Dar eu, cu grijă m-am scuzat

Şi i-am promis că „Mai târziu!”



Cu un amic m-am întâlnit,

Ce, de vreo câţiva ani îl ştiu.

El nu ştie că-s pocăit,

De Dumnezeu nu i-am vorbit,

Am să o fac dar, mai târziu!



Un frate-al meu s-a supărat.

Nu îi vorbesc şi nu îi scriu!

Purtarea mea l-a întristat,

Şi n-am cerut să fiu iertat.

Am să îi cer dar, mai târziu!



Atâta lucru mă aşteaptă…

Dar cred, e încă timpuriu!

Şi, până am să trec la faptă,

Continuu să-mi repet în şoaptă:

„Voi face totul mai târziu!”



Ades am conştientizat:

Nu sunt cum trebuie să fiu!

Atâtea n-am realizat,

Şi mai am multe de schimbat,

Am să le schimb eu, mai târziu!



De-o viaţă-ntreagă mă complic

Şi n-a fost niciodată bine!

C-am să le fac pe toate zic,

Şi încă n-am făcut nimic.

Nu eşti şi tu cumva, ca mine?



Pentru realizări propuse,

Acum este momentul, ştiu!

Ajută-ne pe toţi, Isuse,

Să împlinim vorbele spuse,

Ca să nu fie… prea târziu!