Poezie Îţi mulţumesc! (4)

Doamne, eu sunt nimic, dar ştiu

Că datorită Ţie eu trăiesc.

Şi n-am să pot nicicând să-ţi răsplătesc

Pentru că m-ai făcut să fiu

Şi-Ţi mulţumesc!



Şi ştiu, o Doamne, că eu sunt

Doar trecător aici, şi te slăvesc

Că de la tine, Doamne, eu primesc

Tot ce-am nevoie pe pământ

Şi-Ţi mulţumesc!



Eu ştiu, o Doamne, că de-ai vrea

Aş fi lipsit de tot ce stăpânesc,

De-avutul meu şi traiul pământesc,

Dar nu-s, căci tot ce ai mi-ai da

Şi-Ţi mulţumesc!



Mai ştiu că, pe cărarea mea,

Eu sunt ferit de cei ce mă urăsc,

De-a lor săgeţi care mă urmăresc,

Căci eu am călăuză mâna Ta

Şi-Ţi mulţumesc!



Şi chiar de sunt sărac aci

Şi n-am, o Doamne, ce să-ţi dăruiesc,

Ştiu că-i de-ajuns numai să te iubesc

Şi-mi dai comori în veşnicii

Şi-Ţi mulţumesc!



Că e umbrită calea mea

Şi-adeseori pe drum eu mă opresc,

Când mi-este greu, când valuri mai vuiesc,

Eu am ca stâncă izbăvirea Ta

Şi-Ţi mulţumesc!



Şi-aş vrea să ştii, o Domnul meu,

Chiar de mă cerţi atunci când mai greşesc,

Mustrarea Ta ce-mi dai eu o primesc,

Căci m-ai făcut copilul Tău

Şi-Ţi mulţumesc!





Fiindcă iubirea Ta mi-o dai,

Fiindcă mi-ai dat cuvântul Tău ceresc,

Nu am cuvinte să Îţi mulţumesc

Şi-aş vrea să fiu cu tine-n rai,

Căci Te iubesc!