Poezie De te-ai opri mai des la cruce

De te-ai opri mai des la cruce,

Atuci când eşti la o răscruce,

N-ai mai purta poveri întruna,

Te-ai strădui să-obţii cununa,

Ce a promis-o Dumnezeu,

Când a vorbit prin Fiul Său.



N-ai mai lăsa obscuritatea,

Ca să-ţi întunece cetatea,

Ai face loc Luminii sfinte

Şi-ai învăţa, ai lua aminte,

Că tot ce este-n lumea asta,

Nu îţi dă gloria, ci năpasta.



Sunt strălucirile de-o clipă,

Ce te-ameţesc ca şi o gripă,

Păşeşti buimac, înaintezi,

Dar încotro, nu ştii, nu vezi

Şi orice pas, ca o ratare,

Te depărtează de cărare.



De te-ai opri mai des la cruce,

Atuci când eşti la o răscruce,

Ai încerca să-ţi schimbi trăirea,

Privind spre cer, nemărginirea,

Ai ştii şi tu care ţi-e rostul

Şi al jertfirii, care-i costul.



Omul ades caută-înălţarea,

Nu vrea să simtă renunţarea,

Dar Dumnezeu, S-a făcut om,

S-a întrupat într-un atom,

Ca tu şi eu să luăm aminte,

Ce e iubirea de Părinte.



Trăind deplin în ascultare,

Nu-înseamnă că a ta cărare,

Va fi mai lină, mai curată,

Dar ţine minte: Niciodată,

Nu vei păşi singur pe drum,

Domnu-i cu tine! Chiar acum!



Atunci când e mai greu urcuşul

Şi simţi adânc în piept ţepuşul,

Coboară-te smerit la cruce

Şi lasă-acol-ce nu poţi duce,

Isus Cristos, Mântuitorul,

Îţi este astăzi Salvatorul.



16/09/12, Barcelona