„Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19)
Doamne,
când m-ai răscumpărat
Tu ai făcut din trupul meu un Templu,
și-ai vrut, prin Duhul Tău, curat să-l ții.
Cu timpul însă, m-am complăcut în dulcea amăgire
și Templul Tău l-am profanat
adăpostindu-mi idolii!
Coboară,
coboară-Te și-aici.
Cum Te-ai suit odinioară la Ierusalim
și-n Templul Tău de astăzi
Te rog să vii.
Căci am făcut din el o casă de negustorie,
deci fă-Ți și Tu din nou un bici
pentru a-l curăți!
Alungă
tot ce nu se cuvine
să se găsească într-un Templu sfânt,
și fii în râvna Ta
necruțător!
Distruge toate lucrurile prin care m-am mințit
că Te slujesc pe Tine
și-Ți sunt folositor!
Împrăștie
cirezile de fapte bune
și toate turmele-ngrășate de autoîndreptățiri,
ce le-am jertfit zelos ca să-Ți
câștig iubirea!
Scoate și-atâtea cârduri de merite religioase
ce-am vrut în ceruri să se-adune să-mi
cumpăr mântuirea!
Răstoarnă
și mesele unde mândria
se schimbă în moneda sanctuarului religiilor lumii:
Încrederea în Sine și Neîncrederea
în Dumnezeu!
Sau ura zdrobitoarei umilințe de a ști
că ți-e imposibilă automântuirea și nu e
doar „un lucru greu”!
Împletește
Doamne, un bici din trei funii:
din sfințenia, din mila și din dragostea Ta,
alungă afară ce nu Te cinstește
și tot ce e rău!
Să rămână în el doar a Ta dreptate, să-nceteze comerțul,