Poezie CINE ESTE CEL MAI MARE?

CINE ESTE CEL MAI MARE



Lumea-şi pune-ntotdeauna o frecventă întrebare:

Cine-i şeful într-o ţară cu puterea cea mai mare?

(Să dispună, să conducă, să dea ordin ca-mpăratul

Şi să reprezinte-n lume toată ţara lui şi statul)



Chiar în vremi de mult uitate când erau judecătorii,

Israelul hotărâse să-şi aleagă dregătorii

Cum aveau şi alte naţii cu prestanţă şi putere.

Samuel primea cerinţa lor cu teamă şi durere.



Însuşi Dumnezeu din slavă lor le-a dat consimţământul

Când a pus un diagnostic cunoscut pe tot pământul:

Când pe Domnul Îl respinge o cetate sau o ţară,

Ea va regreta pe urmă de sub cea mai grea ocară.



Duhul gloriei deşarte ce-a făcut mereu ravagii

A pătruns şi-ntre apostoli să le umple toţi desagii.

Se certară pentru funcţii fiecare vrând să ştie

Cine va fi cel mai mare pe pământ şi-n veşnicie.



Competiţia din lume e din ce în ce mai crudă.

Nu e gând şi nu-i o vorbă Dumnezeu să nu le-audă.

Şi-a vorbit Învăţătorul despre-mpărăţii păgâne.

Dar cu-apostolii credinţei, te întrebi, cum va rămâne?



Domnul le-a răspuns în faţă: „Voi să nu fiţi ca păgânii

Care prin a lor domnie şi-au umplut cu aur sânii.

Cine e privit mai mare să se facă prin smerire

Robul tuturor prin faptă, prin umila lui slujire.



Iar acel ce cârmuieşte să se creadă slujitorul.

Oamenii doresc exemple bune pentru tot poporul.

Iată, Eu slujesc la masă să vă dau o pildă vouă

Vrând cu-a Mea învăţătură să v-arăt ce-i viaţa nouă.“



Domnul încă le mai spune c-au rămas în încercare

Lângă El, tari în credinţă pe a cerului cărare.

Între ei ciorovăiala n-are niciun rost în viaţă,

Dacă stau în părtăşia Domnului şi-L văd la faţă.



El le dă Împărăţia numai dacă nu se ceartă

Şi n-aşteaptă mari favoruri într-o lume care-i moartă.

Tatăl tuturor ne cere să-I păstrăm în piept iubirea,

Iar ispita când ne-ajunge noi să nu ne pierdem firea.



Mult mai important e Cerul cu oferta-i generoasă

Unde cu Isus Mesia vom sta iarăşi la o masă.

El ni-i har şi băutură, El e Pâinea noastră vie

Ce S-a dat prin răstignire pentru-ntreaga veşnicie.



Jos în lume, în slujire, cu-ale lacrimilor salbe

L-au urmat pe Domnul slavei cu ulei şi haine albe.

Scaunele de domnie sus în ceruri vor fi date

Celor ce-au trăit în lume în sfinţire şi dreptate.



Sfinţii vor primi mandatul de a-i judeca pe îngeri

C-au trecut în a lor viaţă prin atâtea grele plângeri.

Lumea cu-ale ei păcate nu i-a meritat în viaţă,

Dar atunci toţi acuzaţii le vor sta chiar faţă-n faţă.



Pe un scaun de domnie vor sta doar biruitorii

Care n-au iubit păcatul cum făceau toţi muritorii.

Pe Isus până la moarte L-au urmat fără cârtire,

Dovedind că biruinţa izvorăşte din iubire.