Poezie BIRUINŢA ADEVĂRULUI

BIRUINŢA ADEVĂRULUI



Cei care trăiesc prin credinţă

Se lasă conduşi de Stăpân

Şi-n lupte ei au biruinţă

Prin roade ce veşnic rămân.



Nu firea în viaţă li-i sfetnic

Ci Duhul de sus e-al lor ghid

Când arde lumina în sfeşnic

Şi uşi de Cuvânt se deschid.



Doar dreapta divină deţine

Întregul victoriei ţel

Când Eu-i făcut de ruşine

Pe cruce de-al Tatălui Miel.



În luptă un steag se înalţă

Atunci când duşmanu-i înfrânt.

Şi râvna de Domnul o-ncalţă

Cel care iubeşte ce-i sfânt.



Scriptura tot cerul ne-aduce

Cu Raiul cel sfânt, cu Isus.

Dar până la Cer este-o cruce

Şi-o sarcină bună de dus.



Când lumea e doar necredinţă

Ce umple întregul văzduh,

Cum poţi tu să ai biruinţă

Lipsit de-Adevăr şi de Duh?



Înalţă al Domnului Nume

Cel scris de romanul Pilat

Când El suferea pentru lume

Cu sarcini de boli şi păcat.



Aşa cum pătrunde fotonul

Şi-alungă-ntunericul mut,

Aşa mai demult Ierihonul

La sunet de corn a căzut.



În luptă chiar El, Creatorul,

Pe singurul Fiu L-a trimis.

Cristos ni-i de-atunci Salvatorul

Iar noi copărtaşi la un vis.



E sfânt Dumnezeu în lucrare

Cum sfânt este Domnul Cristos.

Ascultă-I divina chemare!

Fii gata ostaş curajos!



O lume ce azi e proscrisă

De Mielul pe cruce murind

Aşteaptă lumina promisă

Adusă de tine trăind.



***

În mână Cel Sfânt ţi-a dat cheia

Împărăţiei lui Isus.

Vesteşte-o până-n ziua-aceea

Când vine Regele de sus.



El va veni cu multă slavă

Biruitor, neprihănit

Ca să despartă grâu de pleavă

În lumea ce L-a răstignit.



Împărăţia cea solidă

Într-un pământ restaurat

Nu are spini, nici pălămidă

Căci Domnul este Împărat.