Poezie CĂRAREA CELUI TANĂR

CĂRAREA CELUI TÂNĂR



(După Ps. 119.9-11)



Tinerii pe-ogorul mântuirii

Sunt ca roua care cade-n zori

Şi, înviorând cuprinsul firii,

Umple cu parfum covor de flori.



A venit din ceruri Domnul vieţii

Şi ca tânăr El S-a dedicat

Mult mai mult decât făceau profeţii

Pentru Tatăl ce L-a mandatat.



David într-un psalm superb întreabă:

„Cum va fi un tânăr pur şi drept;

Când Cel Rău îl va ţinti degrabă

Cu săgeţi ce-l vor lovi în piept?“



Şi-a răspuns tot David la-ntrebare

Cum n-a fost răspuns mai bun vreodată:

„Când Cuvântu-i faclă pe cărare,

El şi-o va păstra mereu curată.“



Doar pe căile neprihănirii

Poţi umbla unit cu Dumnezeu;

Nu cazi pradă nici dezamăgirii,

Fie drumul cât de-ngust sau greu.



Dacă vrem să-L căutăm pe Domnul

Negreşit Îl vom găsi-n final,

Însă, de vom cocheta cu somnul,

Vom rata cerescul ideal.



David hotărât era în rugă

Şi spunea: „Te caut, Domnul meu!

Tu vei pune pe duşmani pe fugă

Când Te vor vedea ca Dumnezeu.“



El cerea ca Domnul să-i vegheze

Inima cu-al neprihanei dor,

Ca în ea să strângă, să păstreze

Tot Cuvântul cel folositor.



Doar Cuvântul singur ne ajută

Cu cei sfinţi spre Cer să ne-nsoţim

Şi să cucerim orice redută

Câtă vreme nu păcătuim.



Ca model sublim de consacrare

Ni-i tot timpul tânărul Isus

Ce pe-a Tatălui ceresc cărare

Şi-a dus crucea ca un Miel supus.