Poezie PREGĂTIREA PAŞTELUI

PREGĂTIREA PAŞTELUI



Umblând cu vasul prin cetate

Un om se pregătea voios

Cum să-i primească-n a lui casă

Pe ucenici şi pe Cristos.



Isus ştia cine e gazda.

Evreii-n Pesah sunt la fel.

Dar nu ştiau ei, ucenicii,

Cine-i adevăratul Miel.



Israelul privind în urmă

La veacuri de robie grea,

Îşi amintea cum Domnul slavei

Prin Moise îi elibera.



Istoria e mult prea lungă,

N-o poţi cuprinde-ntr-un cuvânt.

Dar sfântul Paşte cu Mesia

E cel mai mare pe pământ.



Ei pân-atuncea doar cu „umbre“

Lucraseră în viaţa lor.

Dar Soarele Isus acuma

Coboară parcă dintr-un nor.



Dar nu cu mare strălucire,

Ci ca un Miel supus şi blând.

Un nou accent în Sărbătoare

Va revela Isus curând.



El vede că-i aproape crucea

Dar mai întâi e Ghetsimani.

Acolo-n marea agonie

Va fi-arestat de-ai Lui duşmani.



Toţi ucenicii văd doar mielul,

Simbolul tainic şi ceresc,

Şi vinul pregătit, şi-azima

Şi cei care sărbătoresc...



Acum apare-o cotitură,

Un fapt ciudat, surprinzător.

Isus Se scoală în picioare

Şi frânge pâinea-n faţa lor.



E-un nou simbol şi-o nouă Lege,

E însuşi trupul Său cel frânt.

Iar ucenicii cu mirare

Aşteaptă un deznodământ.



„Luaţi, mâncaţi cu toţi acuma!

Acesta este trupul Meu!“

Cu greu respiră ucenicii.

„E-o jertfă pentru Dumnezeu.



Căci ori de câte ori veţi face

Astfel de masă-n cinstea Mea

Voi vă veţi aminti de Mine

Cum am răbdat pe crucea grea.“



Apoi Isus luând paharul

Îi mulţumi lui Dumnezeu.

Şi le-a mai zis: „Beţi toţi din vinul

Ce este chiar sângele Meu!



E-un Legământ cu-o nouă viaţă

Ce mulţi din lume-l vor primi.

Dar va mai fi o Cină-n slavă

Când noi din nou ne-om întâlni.”



Un glas ceresc de mângâiere

Pătrunde-adânc în ucenici.

N-au înţeles prea mult mesajul

Dar parcă s-au făcut mai mici.

*

Sunt clipe mari de părtăşie

Care-n istorie-au rămas.

Se-aude Mirele din slavă.

Mai e puţin, încă un ceas...



Vestind o mare pregătire

Azi Duhul ne-a convins deplin

Să dăm păcatul la o parte

Căci vine Cel ce-i „Da“ şi-„Amin“.



Nu vrem să fim lăsaţi pe-afară:

„Voi cine sunteţi? Nu vă ştiu!...“

Şi nici să rătăcim prin lume

Ca Israelul din pustiu.



Isus mai bate azi la uşă.

Dacă-L auzi şi eşti atent,

Deschide-I, frate, cu iubire!

E Sfânta Cină în prezent.



Nu lumea ta să te hrănească

Şi nu paharul ei să-l bei,

Ci hrana cea dumnezeiască

Din mâna Lui Isus s-o iei.



Astfel vei fi-n credinţă tare

Şi necurmat vei birui

Pe leul care urlă-n lume

Vrând chiar pe sfinţi a-i înghiţi.



Va fi din nou o Sărbătoare

Dar nu aici, ci în văzduh,

Când la a Mirelui chemare

Noi vom zbura prin Sfântul Duh.



De-aceea, dacă tu eşti gata

Cum este un cosmonaut,

În Cer El îţi va da răsplata

Prin al credinţei tale scut.



Tu poţi să strigi azi: „Maranata!“

Unit deplin cu Duhul Sfânt.

Şi-L vei vedea pe Cel ce vine

Ca Rege peste-ntreg pământ.



Nu sunt cuvinte să descrie

Triumful Său transformator

Ce totul va uni prin Sine

Să fie-o turmă şi-un Păstor.