Poezie Neascultarea

NEASCULTAREA



*****

Neascultarea e otrava vieţii

Plămădită-n cupa răzvrătirilor.

Neascultarea e negura ceţii,

Ce face omul spre iad călător.



Neascultarea de Isus desparte,

Umple inima de ură şi mânie.

Neascultarea duce la moarte,

Hrănită de perfida mândrie.



Neascultarea e cocoş sfidător,

Ce se burzuluieşte fără de motiv.

Neascultarea e trufia ochilor,

Ce ţin omul în mândrie captiv.



Neascultarea duce-n rătăcire,

Cască prăpastia sub picior.

Neascultarea duce la orbire.

Şi tulbură mintea răzvrătiţilor.



Neascultarea strânge nebunie,

Transformă omul în neom.

Şi sub povara strânsă de trufie,

Strivit e sufletul cameleon.



Neascultarea înfruntă autoritatea,

Se crede-n toate atotştiutoare.

Neascultarea soră cu nedreptatea,

În tot şi-n toate-i sfidătoare.



La orice mişcare aduce argumente,

Ce cad uşor când dreptatea vorbeşte.

Foloseşte a vicleniei instrumente,

Crezând că adevărul păleşte.



Fereşte-mă Isus, de neascultare,

De răzvrătirea celui nebun.

Ajută-mă să-ţi dau ascultare,

În totului tot, mereu să mă supun.



Deschide-mi ochii bine, bine să văd,

Starea mea şi calea care-o urmez.

Să nu cad în erezie şi prăpăd,

Ci pe calea vieţii să înaintez.



Doamne înţelepţeşte-mă, să văd clar,

Să nu mă pierd în neascultare.

Să preţuiesc viaţa primită în har,

Să fiu o fiică, de Tine, ascultătoare.



Amin!