Poezie Ai să-L vezi de pe munte

Pământul a-nceput să-şi scuture povoara

Ajunse mult prea grea prin cosmos să o poarte,

Şi în mişcarea lui pe mulţi îi prinde teama

Căci de e supărat, îi duce pân' la moarte!



Dar n-are el controlul la tot ce se petrece

Căci Dumnezeul veşnic îi spune ce să facă,

El controlează lumea ce prin furtuni o trece

Când Dumnezeu vorbeşte şi munţii se apleacă!



Vin uragane mari ce intră şi prin casă

Smulgând chiar şi din braţe pe cei mai dragi ai tăi,

Îţi fură bogăţia nimica nu îţi lasă

Ascultă omenire: Fugi azi din drumul ei!



Dar cum poţi ca să fugi şi unde să te-ascunzi?

Căci nicăieri în lume nu eşti îs siguranţă,

Poţi ca să vii chiar astăzi, când glasul Il auzi

La singurul ce poţi ca să găseşti speranţă



La Dumnezeul veşnic ce are în control

Întregul Univers cu tot ce el cuprinde,

La glasul Lui se-nchină întregul protocol

Pământul se supune când Dumnezeu vorbeşte!



Prieten drag sau frate ce cauţi azi un răspuns

La tot ce se întâmplă pe-ntregul Univers,

Răspunsul poţi să-l afli numai în cartea sfântă

Acolo ne vorbeşte Acel ce i-a dat mers



Vino la Domnul astăzi, până când se mai poate

Căci încurând pe Domnul îl vom vedea venind

Dacă te-ntorci la EL vei fi urcat pe munte

De-acolo-L vei vedea cu miile cântând.



10.05.2011gl