Poezie LINIA

LINIA





O linie e-o cale dreaptă

Şi-un simbol sfânt, neprihănit,

Pentru acel ce se îndreaptă

Spre Cer, spre Raiul îndrăgit.



Nu poţi să mai priveşti în urmă

Când urmăreşti un punct final.

Laşi orice dor ce-n suflet scurmă

Pentru eternul ideal.



O linie întotdeauna

E hotărâtă pentru ţel

Aşa cum biruind furtuna

Era pe cruce sfântul Miel.



Ea nu cunoaşte ezitarea,

Nici întreruperi fără rost

Căci doar un punct ni-i sărbătoarea

Ce sfetnic bun pe drum ne-a fost.



O linie ce-i bine trasă

e-o viaţă cu mult rod în ea.

Pe-nalta boltă luminoasă

Nu se va stinge ca o stea.



Alungă-ţi gândul răzvrătirii

Cu moftul tău cel sinuos

Spre-a fi mereu loial iubirii

Ce curge veşnic din Hristos.



Trăieşte numai pentru-o ţintă.

Fii drept de-ai trece chiar prin hău.

Isus nicicând n-o să te mintă

Şi-n veac Lui n-o să-I pară rău.



Hristos din cer ni-i Arhitectul

Pe-aceeaşi linie mereu

Fiind mai mult decât perfectul

Ca Fiu de Om şi Dumnezeu.



Un simplu punct, dar în mişcare,

Trasează linia spre Rai.

Căci fericirea e mai mare

Nu când primeşti, ci-atunci când dai.



Pe linia credinţei sfinte

Mergi hotărât spre cer cântând

Purtând aducerile-aminte

Cu Cel ce-a zis: “Eu vin curând!”