Poezie VESTEA CRĂCIUNULUI

VESTEA CRĂCIUNULUI





Ne stau păstorii ca exemplu

De veghe peste turma lor.

Văzduhu-ntreg părea un templu

care-L vestea pe Creator.



Ei aşteptau de multă vreme

O rază pe-un crâmpei de vis.

Şi îngerii cântau poeme

Precum de mult profeţii-au scris.



Nu mai contau nici vremea rece,

Nici lacrimile din exil.

În lumea noastră care trece

Eternul S-a născut Copil.



Maria strânge cu suspine

Comori de haruri ce nu pier

Căci Fiul ce pe braţ îl ţine

Era chiar DUMNEZEU din cer.



În iesle se făcu lumină

Şi bezna-ntregii lumi s-a dus,

Când peste-al nostru plai de tină,

Prin Duhul, s-a născut Isus.



Un glas de taină azi te cheamă

Pe Fiul slavei să-L primeşti

Păşind spre iesle fără teamă

Cu dorul tău – aşa cum eşti.



Păstorii cântă pe câmpie

Despre Mesia cel născut.

Primiţi şi voi cu bucurie

Pe Cel ce n-are început.



Primiţi mesajul mântuirii

Al dragostei fără apus

Care străbate-ntinsul firii

Să-L nască-n inimi pe Isus!



Prin El speranţa nu ne-nşeală.

Credinţa-i piatră de granit

În marea suferinţei şcoală

Ce te va face fericit.



Mai este-un ceas şi Domnul vine

Din cerul slavei pentru-ai Săi.

Întreabă-te tu pentru cine

Alergi pe dealuri şi prin văi?



Tu pentru El, către Lumină,

Ca şi păstorii cei de ieri,

Alergi cu pacea Lui deplină

Spre cei ce-s fără mângâieri?



Spre cei ce n-au părinţi în viaţă,

Nici fericiri cu-adevărat,

Spre cei ce lumea îi răsfaţă

Şi-i tot atrage în păcat?



Şi să le spui că Salvatorul

Născut în iesle, plin de har,

Le poate fi de azi Izvorul

De viaţă veşnică în dar ?!…



E ceasul tău de devotare

Şi clipa ta de rugăciuni

Să te uneşti în sărbătoare

Cu magii şi păstorii buni!