Poezie RĂSPLĂTIREA

RĂSPLĂTIREA





Tu ne-ai vorbit de-o răsplătire,

ce ne-o vei da, când ai să vii,

cu nesfârşita Ta iubire,

ce curge chiar din veşnicii.



Dar, Doamne, mă întreb întruna,

ce merite spre noi Te-atrag,

ca să ne pui pe cap cununa

şi să ne-aştepţi cu-atâta drag ?



Chiar dacă ne-am luptat în viaţă

cu valul mărilor de jos,

noi am urmat a Ta povaţă

şi-am biruit doar prin Hristos.



Noi Ţi-am lucrat aici ogorul,

dar n-am lucrat decât prin har.

E harul dat de Salvatorul,

prin suferinţa din Calvar.



Coboară, iată, înserarea,

şi Tu vei da un singur leu,

celor ce Ţi-au făcut lucrarea,

când şi-au dat morţii vechiul eu.



Ah,vreau să-Ţi spun că mi-e ruşine

de lucrul meu, mult prea modest,

din care totuşi către Tine,

s-a înălţat un dor celest!



Să stau alături de martirii,

ce-au suferit cântând pe rug ?!

(Chiar dacă pe întinsul firii,

Ţi-am tras şi eu al brazdei plug).



Sămânţa Ta am semănat-o;

Tu-ai revărsat din ceruri ploi;

Dar bucuria muncii, iat-o,

e-n harul vieţii Tale noi.



De-aceea chiar, nici o răsplată

nu merit, Doamne, să mi-o dai.

Îmi e de-ajuns că Tu-mi eşti Tată

şi mă primeşti acolo-n Rai.



Când eu Ţi-am părăsit grădina

şi-am pribegit în nopţi adânci

Tu-ai pus în faţa mea Lumina

şi-apoi m-ai ridicat pe stânci.



Îţi mulţumesc pentru iubirea,

pe care-ades nici n-o-nţeleg.

Tu-mi eşti, Părinte, răsplătirea,

când iarăşi fericit Te-aleg!