Poezie ÎNTREBARE (1)

ÎNTREBARE





- "Mai este mult până la Tine ?",

te-ntreabă astăzi dorul meu.

O, Doamne, Tu eşti Dumnezeu!

Iar eu un bulgăr cu suspine.



O, iartă-mă, Te rog, Părinte,

pentru lumeştile cărări,

din care Te privesc în zări

cu-acelaşi dor fără cuvinte!



Trecând prin lumea de păcate,

eu dorul inimii Ţi-l spun,

când vulturi negri mă răpun,

cu-atâtea desnădejdi ciudate.



Da, vântul lumii cu putere,

loveşte-n mersu-mi de pribeag.

O, vino Tu cu-al păcii steag,

să-mi dai un strop de mângâiere!



Văd azi mulţi arbori pe coline,

cum ramuri grele li s-au frânt

şi, vai, căzut-au la pământ,

sub uraganele haine!



Cu dragostea-Ţi fără hotare

mai dă-mi un fagur de cuvânt,

prin el să fiu mai bun, mai sfânt,

ducând spre oameni stropi de soare.



Chiar dacă m-a-ncercat furtuna,

când mă crezusem părăsit,

Tu-mi eşti al inimii iubit,

Isuse bun, pe totdeauna.



Păstor şi Domn al vieţii mele,

mă poartă către verzi păşuni,

ca să-mi arăţi ce mari minuni,

păstrezi în vremurile grele!



De-ar fi, în lume, să re-nvie

credinţa dată mai de mult,

peste vacarme şi tumult,

n-ar fi mai mare bogăţie.



Acelaşi eşti în orice vreme.

Şi glasul Tău îmi spune blând:

- "Veghează deci! Eu vin curând!

Aşteaptă clipele supreme!"