Poezie Mă îmbracă în armura de luptă

Ma imbraca in armura de lupta





In armura de lupta ma-mbraca,

Sa lupt cu dusmanul temut

Te rog, bun Isus, tu ma scapa,

Da-mi forta cu el, ca sa lupt.



E aprig dusmanul, tenace

Ataca, cand nici nu gandesti

De cei ce Te cheama, nu-i place

I-e teama, ca il nimicesti.



Se teme de Slava Ta mare,

Atent si vilclean se preface

Cand nu te astepti, iese-n cale

Tot timpul, cu gand sa atace.



Iar omul e slab fara Tine

Ca fulgul usor - i se pare,

Se teme si stie prea bine

Ca Tu, decat el, esti mai tare.



N-ar vrea ca sa faci alianta

Cu omul cel slab, amarat

El are curaj, cutezanta,

Cand drumul ales e gresit.



Cand omul n-alege speranta

Si-n viata e indiferent,

Rateaza atunci siguranta

Cu viata lui, nu e atent.



Atunci e momentul sa-ncerce

Ca inspre pacat sa-l atraga

Din inima omului sterge

Gandirea, ca poate sa aleaga.



Il lasa sa creada ca are,

O viata ce trebuie traita

Ea-i una traita sub soare

Sa fie intens, folosita.



Sa guste din toate traind,

Sa aibe cam tot ce pofteste,

Sa uite, ca apoi murind,

Cu Domnul Isus, se-ntalneste.



In ziua cand toate s-or stinge

Pe ceruri apare Hristos

Cand gloata cea mare va plange

Si multi vor ramane-n foc, jos



Ceilalti, putini sunt rapiti

De Domnul Vietii la cer;

De tot ce-i rau, vor fi feriti

Ajung la Isus, si nu pier.



Amin