Poezie Urări la binecuvântare (1)

URĂRI LA BINECUVÂNTARE



Ca Eunice de odinioară

Să ştie bine Cartea cu comori

Să aibă, zilnic, stări de primăvară

Şi în obraji doar sprintene culori.



Să crească într-o sfântă atmosferă

De rugăciune, pace, armonii

Să ştie că viaţa-i efemeră

Nicicând să nu cunoască agonii.



Să Îl cunoască bine pe Mesia

De care să se lege necurmat

Să-i crească ne-ncetat credincioşia,

Să n-aibă îndoială niciodat’.



Să dea părinţilor ce se cuvine

(Respect, candoare, ajutor)

Să meargă la altar să se închine,

Să bea din apa eternului IZVOR.



Urările le dăm cu-ncredinţare

Dorindu-i să cunoască propăşiri

Şi, zilnic, din cereştile hambare

Să-i vină daruri ce dau însufleţiri.



Când peste tinereţea-i fericită

Plana-va norul de-ncercări,

Când fiinţa ei va fi trudită

Să ‘nalţe spre Stăpân cântări.



Să facă milostenii ca Tabita

Ca Lidia s-adune: cu mult spor

Şi-atunci i se va spune: „Fericita

Se-ncrede totalmente-n Creator.”



Realizări să aibă o mulţime

Şi mai ales în muncă pe ogor

C-atunci primi-va de la înălţime,

Întotdeauna, aşteptatul ajutor.



Iar când va fi atinsă de tristeţe,

Când s-ar părea că totu-jur e vid

Să ştie că-n necaz poate să-nveţe

Că alte uşi spre slavă se deschid.



Şi câte n-ar mai fi să-i spunem

Odraslei ce-a sosit, aici, recent

Dar mâinile asupra ei le punem

Rugându-ne să aibă trai decent.



Ca Eunice de odinioară

Să ştie bine Cartea cu comori

Să aibă, zilnic, stări de primăvară

Şi cu părinţii alese sărbători.



gc/ 5 Mai, 2011