Poezie Cel ce-mi dă pâinea

Sunt pasărea cu aripa cea ruptă

Ce-am căutat să zbor spre infinit,

Dar dintr-o dată m-am trezit trântită

Am tot privit spre infinit lovită

Şi aşteptam pe Cel ce m-a întocmit!



Sunt pasărea ce-n zorii dimineţii

Un cânt înalţ pentru al meu Iisus,

Căci El mi-a transformat tot sensul vieţii

Şi ştiu c-o dată-n zorii dimineţii

Voi fi cu El în ţara cea de sus.



Sunt pasărea ce-aşteptă zilnic hrana

De la Acela care m-a creat,

El pentru mine Îşi deschide mâna

Şi-n fiecare zi, aduce pâinea

De-aceea Îi dau slavă neîncetat.



La umbra aripilor Celui veşnic

Eu m-am adăpostit în siguranţă,

Căci lângă Domnul mă simt mai puternic

Şi nu mie frică chiar de-i întuneric

Căci din lumina Lui primesc viaţă.



Când sfinţii vor sfârşi jos alergarea,

În cer Hristos un loc le-a pregătit,

Acolo vom vedea toţi strălucirea

Acelui ce ne-a întocmit zidirea

Acol’ vom fi cu-Acel’ ce ne-a întocmit



09.05.2011gl