Poezie MĂRGĂRITARUL (1)

MĂRGĂRITARUL





Oraş ceresc de nestemate,

când vei veni la noi de sus,

ce doruri sfinte şi curate

vei strânge tu pentru Isus!



Tu, sfânt Mărgăritar de glorii,

cu străzi de aur prea curat,

te aşteptăm să-mprăştii norii,

venind cu-al slavei Împărat.



O, iată fiii tăi te-aşteaptă

să vii mai grabnic, sfânt Cămin!

Spre tine dorul viu ne poartă,

de pe acest pământ străin.



Tu n-ai nevoie nici de Templu,

nici de lumina unor sori.

O, cât aş vrea să te contemplu

sub cerul tău fără de nori!



În tine nu vor mai fi lupte

şi nici discordii pentru tron,

ci harul păcii ne-ntrerupte

va da al fericirii ton.



Tu, mama noastră cea aleasă

şi-atât de scumpă-ntre părinţi,

deschide-ţi poarta larg voioasă

să intre neamul celor sfinţi!



Deschide-ţi poarta fericirii

pribegilor de pe pământ,

ce umplu Cerul nemuririi

de-al bucuriei tale cânt!



E ziua revederii noastre.

Mântuitorul vine iar.

Cobori din zările albastre

ales şi sfânt Mărgăritar!