Poezie TE AŞTEPTĂM (1)

TE AŞTEPTĂM





Te aşteptăm cu dor de-atâta vreme,

să vii mai grabnic, Mire drag, la noi!

Să-Ţi auzim a dragostei poeme,

în clipa bucuriilor supreme,

când Te-om vedea în slava vieţii noi.



Ne-apasă uneori din greu povara

şi multele necazuri şi nevoi.

Dar aşteptăm să vină primăvara,

când vom uita durerea şi ocara.

Te aşteptăm, Isuse, vin-la noi!



Noi suntem, Doamne, cele cinci fecioare

ce-şi pregătesc uleiul şi în vas

şi-aşteaptă-n noaptea neagră o chemare,

să vină marea nunţii sărbătoare,

al fericirilor etern popas!



Te aşteptăm, Isus, plini de credinţă

că într-o zi Te vom vedea pe nor.

Şi flutura-vom steag de biruinţă

prea fericiţi de-augusta Ta fiinţă,

lăsând în lume tot ce-i trecător!



E lungă noaptea aşteptării noastre

şi plângem într-o lume de păcat.

Dar vom vedea-n curând din zări albastre

pe Domnul sfânt prin galaxii sihastre

chemându-ne spre cerul înstelat.