Poezie VENIŢI, NECAZURI!

VENIŢI, NECAZURI!





Veniţi, necazuri, cu grămada,

şi faceţi-mi veşmânt curat

cu mult mai alb decât zăpada,

sau crinul cel imaculat.



Veniţi, voi, nori din înălţime,

pe cerul meu de umbre plin,

ca să-mi turnaţi din zări sublime,

bogate ploi de har divin.



Veniţi, voi, vânturi mari şi grele

din ale lumii patru zări,

Isus e-n barca vieţii mele

şi-mi dă tărie-n încercări.



Veniţi, voi, valuri înălţate

ca nişte ziduri pe ocean!

Isus mi-e Salvator şi Frate

şi El mă duce la liman!



Veniţi, durerilor, mai multe

în duh, în suflet şi în trup!

Dar inima-mi de Cer s-asculte,

cu tot ce-i păcătos s-o rup.



Veniţi, voi, lacrimi peste mine

şi curăţiţi-mi ochii mei

să-L văd pe Domnul sfânt mai bine,

chiar şi din gropile cu lei!



Veniţi, tristeţi, ca şi oştirea,

ce sfarmă piatra de granit.

Odihna mea e în Iubirea

care mă face fericit.



Şi doar în cer eu voi cunoaşte,

în ziua ultimului salt,

că orice rău ce-aici mă paşte

ascunde-n el un scop înalt.