Poezie DIN VORBA TA

DIN VORBA TA





Din vorba Ta, aştept o mângâiere,

când trece peste mine greu necaz,

ce tot mai mare preţ de jertfe-mi cere

şi lacrimi neuscate pe obraz.



Din vorba Ta, aştept poveţe pline,

de-al îndurării gând ocrotitor,

să mă înalţ spre zările senine,

să las în urmă tot ce-i trecător.



Din vorba Ta, aştept o împlinire

a dorului ce mi-i prieten bun,

ce mi-a umplut viaţa de iubire,

de fericiri ce-n veci nu mai apun.



Din vorba Ta, primesc şi apa vie

şi hrana vieţii mele de pribeag,

şi-n locul întristării bucurie,

păşind pe urma Ta cu-atâta drag.



Din vorba Ta, primesc odihna lină

şi faguri dulci ai psalmilor sublimi,

şi harul ce mă urcă spre lumină,

spre cele mai frumoase înălţimi.



Din vorba Ta, îmi fac îmbrăcăminte,

când vine iarna cu zăpezi şi ger

şi-i simt căldura ei tot mai fierbinte,

ce-mi lasă-n suflet vetre largi de cer.



Din vorba Ta, fac floare trandafirii

şi crinii ce în alb i-ai îmbrăcat.

Şi-un cântec nou pe strunele iubirii

se leagănă sub ceru-nmiresmat.



Din vorba Ta, aştept o veste nouă

în dimineaţa sfintei întâlniri,

cu binecuvântări şi stropi de rouă,

cu cele mai alese răsplătiri.



Din vorba Ta, aştept o-mbărbătare

în luptele ce se-nteţesc mereu

şi marea biruinţei sărbătoare,

atunci când va fi-n toate Dumnezeu.