Poezie MAI MULTĂ CREDINŢĂ

MAI MULTĂ CREDINŢĂ





Când viaţa de lacrimi mi-i zilnic mai plină

şi crucea m-apasă în strigăt de vai,

întreaga fiinţă din mine suspină:

mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!



Pătrundă în mine mai tare Cuvântul,

cel care mi-aduce lumina din Rai.

Când simt sub picioare că-mi fuge pământul,

mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!



De-ar fi ca şi Petru să umblu pe ape,

deprinde-mi urechea cu dulcele-Ţi grai,

cel care Te-aduce atât de aproape:

mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!



Când negru mi-e cerul de norii furtunii

şi eu nu-s atuncea mai greu ca un pai

Te-aşteaptă în mine speranţa minunii:

mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!



Când spini ascuţiţi îmi vor sta iar pe frunte,

din spinii ce cresc pe-al batjocurii plai

şi corbii în zbor vor veni să mă-nfrunte,

mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!



Când drumul spre Casă, prin valea durerii,

încet va ajunge-ntr-o zi spre apus

trimite-mi o rază de Ziua-Nvierii

spre cer să mă-nalţe, iubite Isus.