Poezie DE CE SĂ PLANGI?

DE CE SĂ PLÂNGI ?





De ce să plângi o faptă bună

când tu prin ea n-ai sărăcit ?

Va trece vremea de furtună

şi-ţi va fi totul răsplătit.



De ce să plângi cu capu-n pernă

când încercarea te-a-ncolţit

şi vezi că Dragostea eternă

ţi-a dat napoi tot ce-ai dorit ?



De ce să plângi că zboară anii

şi tinereţea ta cu ei

când fericitele Betanii

au doar în suflet bun temei ?



De ce să plângi o zi frumoasă

cu psalmi de păsări şi de flori

când după noaptea furtunoasă

o alta va veni în zori ?



De ce să plângi vara ce trece

sub ochii tăi, în plină zi,

când după iarna cea mai rece

tot primăvara va veni ?



Dar dacă astăzi plângi, creştine,

(nu pentru-a tale suferinţi),

uneşte-ţi plânsul cu oricine

şi-ai să culegi mari biruinţi.



Isus nu plâns-a în grădină

durerile vieţii Lui

ci pentru-a lumii noastre vină

să dea salvare orişicui.



Şi dacă totuşi pentru tine

ai vrea să plângi într-un ungher

să-ţi plângi păcatul tău e bine

că nu eşti gata pentru cer.



Iar dacă viaţa ta e sfântă

şi n-ai pe ceruri nici-un nor

te bucură în Duh şi cântă

vărsând şi-o lacrimă de dor.