Poezie ISUS POTOLEŞTE FURTUNA

ISUS POTOLEŞTE FURTUNA





Isus potoleşte pe mare furtuna.

El umblă pe nouri, pe mări şi uscat.

Ascultă cum Domnul te cheamă întruna

să-ţi dea izbăvire de valul turbat.



El vine şi astăzi în barca ta mică

de-L chemi, cu credinţă şi dragoste-n ea.

Alungă din piept îndoială şi frică.

Isus potoleşte furtuna cea grea.



O, nu-i nici-o forţă pe El să-L răpună:

nici vântul, nici valul, nici leul mugind!

El stă ca o stâncă în orice furtună,

când umbrele nopţii pe mare se-ntind.



Priveşte la Domnul şi cheamă-L în barcă

şi roagă-L, prin valuri, la cârmă să stea.

Şi-atunci, cu uimire, vedea-vei cum parcă

tu treci peste valuri, prin graţia Sa.



Cu barca pe mare, adesea-n furtună,

tu lupţi fără Domnul, cu-a tale puteri.

Nori negri pe ceruri mereu se adună

şi vânturi rebele mai tari decât ieri.



Da, Domnu-i cu tine, în barca ta mică.

Deci nu te mai teme, El nu te-a lăsat!

Priveşte-L ce falnic şi blând Se ridică

să mustre furtuna şi valul turbat.



Cu vocea-I duioasă spre tine se-ndreaptă

şi vrea să te-ntrebe: - "De ce eşti fricos ?

De ce nu vezi oare că mâna Mea dreaptă

e-ntinsă spre mare, puţin credincios ?!



*

O, frate-ncercat, cu barca-n vâltoare,

Isus e cu tine la cârmă veghind!

Şi El Se ridică, îţi dă-mbărbătare,

opreşte furtuna şi valul mugind.



Isus potoleşte şi astăzi furtuna.

El ceartă şi vântul şi valul turbat.

Şi tot El dă pace în suflet întruna

şi linişte-n casa în care-i chemat.