Poezie ÎN CEASUL GREU

ÎN CEASUL GREU





Spre cine-nalţi tu rugăciunea,

când treci plângând prin ceasul greu ?

Ai auzit promisiunea

făcută chiar de Dumnezeu ?



"Cel ce se roagă cu credinţă

putea-va răsturna chiar munţi!"

Ai năzuit cu-a ta fiinţă

necazul astfel să-l înfrunţi ?



Nu-i nimeni cu a sa povaţă,

când eşti cu sufletul răpus,

să-ţi dea un sens înalt în viaţă

şi să te-ajute ca Isus.



Necazul tău a fost povara

ce-a suferit-o Mielul Sfânt,

când El răbda, senin, ocara

păcatului care L-a frânt.



Dar Domnul a trecut prin moarte

şi-a biruit chiar Iadu-ntreg.

Deci, nu mai sta de El departe

şi spune-I: - "Doamne, Te aleg!



Te-aleg Isus pe totdeauna

şi Te urmez ca ucenic!

Dar potoleşte Tu furtuna

şi-ajută-mă să mă ridic!"



Şi vei vedea cum simpla-ţi rugă,

nălţată către blândul Miel,

va pune demonii pe fugă

şi-ţi va descoperi un ţel.



Îţi va trezi gustul cântării

şi-al părtăşiilor frăţeşti,

şi-un sfânt fior al cercetării,

din Duhul slăvilor cereşti.



Necazul poate-acum să vină.

Tu nu mai eşti singur în val,

ci ai o torţă de lumină

ce te conduce către mal.



Şi grija nu te mai cuprinde,

nici teama de necunoscut

căci Duhul mâna îţi întinde

din ziua-n care te-a umplut,



din ziua-n care rugăciunea

deodată parcă s-a aprins

şi ai aflat promisiunea

Părintelui din necuprins.



Şi zi de zi, prin har, vei creşte,

purtând al rugilor prinos,

spre Domnul care te-nsoţeşte

pe orice drum victorios.



*

Din suferinţi, din lumea largă,

zdrobit în suflet şi plângând,

la Domnul Sfânt oricine-aleargă

va fi primit cu drag oricând.



Deci, nu mai sta acum pe gânduri,

prietene greu încercat!

Te cheamă ca-n atâtea rânduri,

Isus, cel viu cu-adevărat!