Poezie Primavara (2)

PRIMĂVARA





Dulce floare-nmiresmată

peste-al vieţii larg tumult,

tu-ai venit din cer deodată

să ne spui că bunul Tată

ne iubeşte-atât de mult.



Tu-alungi iarna vieţii noastre

cea cu crivăţ şi cu ger.

Şi ne-aduci din zări albastre

doruri după alte astre

pline de un vag mister.



Ciocârlia care cântă

se înalţă către nori.

Multe-n lume ne frământă.

Însă vestea ei cea sfântă

ne trezeşte chiar din zori



să nălţăm şi noi voioase

imnuri către Creator,

să-I aducem noi prinoase

zi de zi-n a noastre case

din al dragostei izvor.



Primăvară trecătoare,

ce frumos e-al tău veşmânt!

Dar cu cât mai sus de soare

e-mbrăcat în sărbătoare

Domnul, Dumnezeul sfânt!