Poezie ÎMPREUNĂ (1)

ÎMPREUNĂ





Să mergem împreună

pe Calea lui Cristos

cât harul sfânt ne-adună

să-I fim Lui de folos.



Prin viaţă şi purtare,

prin gândul cel smerit

suntem o sărbătoare

şi-un astru fericit.



Vorbirea-I ca izvorul

spre cerbul însetat

cât timp ne poartă dorul

de cerul minunat.



Ce mulţi ar vrea să beie

un strop răcoritor

dar n-au nici-o idee

de sfântul Salvator!



Ce bine-ai face, frate,

cu alţi creştini la fel,

să-L duci cu mâini curate

la toţi pe blândul Miel.



Cum El răbda pe cruce

păcatul greu plătind

tu cheamă-i din răscruce

să-i vezi pe mulţi venind.



Să mergem împreună

s-aducem pe-orice fiu

din viaţa de furtună

la Cel ce este viu.



El poate şi din tine

să facă martor sfânt,

un râu cu ape line

ce curge pe pământ.



Să-ţi fie viaţa oază

şi fapta palmier

prin ruga ta cea trează

nălţată către Cer.



Rodind doar împreună

vom fi la cer răpiţi.

Şi vom primi cunună

de Domnul fericiţi.