Poezie SPERANŢA ŞI IUBIREA

SPERANŢA ŞI IUBIREA





Cine crede în iubire

strânge crini şi viorele

şi cu lacrimi în privire,

se tot uită către stele.



Un astfel de om lucrează

prin credinţă-ntotdeauna

şi prin dragostea lui trează,

el va birui furtuna.



Din speranţă-şi trage vlaga

orice om plin de iubire,

care-adun-o viaţă-ntreagă,

pentru altul fericire.



Viaţa nu-i adevărată

fără crez, fără speranţă,

şi iubirea nu-i curată,

dacă n-are siguranţă.



Viaţa, da, e trecătoare

ca şi floarea de pe luncă.

Dar iubirea-n veci nu moare,

tu în braţul ei te-aruncă.



Peste anii care zboară,

tu şi altora vei spune,

că speranţa-i piatră rară,

iar iubirea e-o minune.