Poezie DOVEZILE DRAGOSTEI

DOVEZILE DRAGOSTEI



Dragostea nu se plăteşte,

niciodată, cu nimic.

Fericit cel ce-o trăieşte

şi senin o dăruieşte

ca un simplu ucenic.



Ce-am putea să-Ţi dăm noi Ţie

pentru că "atât de mult"

ne-ai iubit din veşnicie

şi ne-ai smuls din grea robie,

din al lumii vechi tumult?!



Ne-ai purtat pe lemn povara

de păcat şi de blestem.

Şi ai suferit ocara,

să ne dărui primăvara,

cu al vieţii nou poem.



Învierea Ta măreaţă

ne-a dat aripi pentru cer.

Şi-aşteptăm o dimineaţă,

când Te vom privi în faţă,

străbătând acest eter.



Ce-Ţi vom spune-atunci noi, oare,

când de pe-un pământ pustiu,

vom zbura în strai de soare,

să-Ţi cântăm noua cântare,

ce nici îngerii n-o ştiu ?!



Cât de minunat Ţi-e harul,

Doamne sfânt şi adorat!

Crucea Ta Ţi-a fost altarul,

iar noi toţi eram tâlharul,

cel pe care l-ai salvat.



Dragostea, deci, nu se vinde

nici pe cel mai sacru dor.

Ea-i ozonul ce se-ntinde,

flacăra care aprinde

macii tineri pe ogor.



Dragostea, doar în cuvinte,

niciodată nu-i de-ajuns.

N-ai să poţi iubi fierbinte

nici ca fiu, nici ca părinte,

făr-al faptelor răspuns.



Pe aripa nemuririi,

faptele se întâlnesc,

sus la tronul răsplătirii.

Şi-i vom fi astfel iubirii

soli în zborul ei ceresc.