Poezie Dragostea (11)

DRAGOSTEA





Dragostea e-o Stea-Comoară,

o putere, un mister,

şi-o eternă primăvară

ce ne poartă către cer.



Dragostea-i crâmpei de vise,

de iluzii fel de fel.

Ea-i parfumul de narcise

şi blândeţea unui miel.



Dragostea e-o dimineaţă

cu răcoarea de zăvoi,

când străpunge-a nopţii ceaţă,

ce mai stăruie în noi.



Dragostea e-al vieţii astru

ce vegheaz-al nostru dor,

sus pe cerul cel albastru

unde nu e nici un nor.



Dragostea e o grădină,

- plai din zările cereşti -

unde plânge şi suspină

Cel ce strigă: "Unde eşti ?"



Dragostea e un grăunte,

care pus într-un pământ

creşte, creşte cât un munte,

înfruntând şi nori şi vânt.



Dragostea e-o jertfă sfântă

ce se dăruie mereu,

şi-n dureri adesea cântă.

DRAGOSTEA E DUMNEZEU!