Poezie SPRE TINE (1)

SPRE TINE





Spre Tine, Doamne, îmi înalţ privirea,

când un alt an din viaţa mea s-a dus,

şi Îţi aduc din suflet, mulţumirea,

că braţul Tău, prin toate, m-a condus.



Spre Tine, Doamne, îmi înalţ cântarea

şi rugăciunea inimii din piept,

păstrându-mi zi şi noapte cugetarea

nădejdii fericite ce-o aştept.



Spre Tine, Doamne, îmi arată drumul

iubirea sfântă care m-a salvat

şi razele de soare şi parfumul,

din crinii ce în alb i-ai îmbrăcat.



Spre Tine, Doamne, mă înalţă gândul

atâtor binefaceri ce-am primit,

pe care-am vrut să le vestesc de-a rândul

dar nici acum eu nu le-am isprăvit.



Spre Tine, Doamne, mă înalţă Duhul,

pe aripa iubirii ce mi-o dai.

Şi simt că-s mai uşor decât văzduhul,

prin care zbor ca fluturii de mai.



Spre Tine, Doamne, port recunoştinţa

şi dorul care arde în ascuns

şi fapta şi suspinul şi credinţa

şi culmile la care n-am ajuns.



Spre Tine, Doamne, îmi înalţ privirea

la încheierea unui an întreg,

ca să-Ţi aduc din suflet mulţumirea,

de tot ce-i pământesc să mă dezleg.