Poezie UCENICII LUI IOAN ŞI FARISEII

UCENICII LUI IOAN ŞI FARISEII



Le-a plăcut să stea alături

De zeloşii farisei

Când prin post şi rugăciune

Arătau că-s oameni grei.



Dar acum aveau nevoie

Ucenicii lui Ioan

De-o legitimare nouă

Pentru-al mântuirii plan:



„De ce noi şi fariseii

Ne rugăm şi postim des?

Dar la Tine-nvăţăceii

Să mănânce au ales.”



Dând răspunsul pe măsură

Celor ce-ascultau uimiţi

Domnul le-a vorbit de-o Nuntă

Cu nuntaşi prea fericiţi.



Cum mai pot posti nuntaşii

Când e Mirele cu ei

Şi-i atâta bucurie

Prin grădini şi pe alei?



Cum să pui la haina veche

Chiar şi-un petec foarte nou?

Cusătura când se rupe

Face-un neplăcut ecou.



Cum să pună unii oameni

Vinul nou în vasul vechi?

Dacă vasul se va sparge

Va fi rău pentru urechi.



Episodul ne-aminteşte

De Isus cu noul vin,

Cel al bucuriei sfinte

Şi cu-al dragostei alin.



De-o ofertă ca şi-aceasta

N-aveau fariseii loc

Căci în inima lor rece

Nu ardea divinul foc.



Ei puteau ca să se roage,

Să postească chiar şi-un veac.

Fără Mire nu-i posibil

Să-I fii Tatălui pe plac.



Mântuirea-i de la Domnul.

Dacă oamenii o dau

Atunci haina ei se rupe

Şi ei plâng ca şi Esau.



Când religia e-o formă

E ca şi burduful spart

Care face numai zgomot

Însă omu-i înşelat.



Numai Domnul înoieşte

Vinul dar şi vasul său

Când prin Duhu-n noi trăieşte

Ocrotindu-ne de rău.



Către-acei oameni cu râvnă

Domnul n-a vorbit în van.

Şi-au venit la El deodată

Ucenicii lui Ioan.



N-au mai vrut să se compare

Cu fruntaşii farisei

Când L-au îndrăgit pe Mire

Prin iubirea pusă-n ei.



Dacă tu eşti rob prin forme

De religii foarte reci,

Dacă nu ai bucuria

Şi nici viaţa cea de veci,



Vino la Isus acuma

Cu păcatul tău, cu tot,

Ca să afli-Mpărăţia

Lui Mesia Savaot!