Poezie DRUMEŢIE

DRUMEŢIE



O invitaţie plăcută

la drumeţie cu Isus

e-a rugăciunilor redută

de Duhul Sfânt când eşti condus.



Nu viaţa dulce, sedentară,

promisu-ne-a Isus mereu,

ci să umblăm cu El pe-afară

prin lumea fără Dumnezeu.



Să-L ducem astăzi lumii noastre

pe nepătatul Miel divin.

De-ar fi să cucerim chiar astre

pentru Cristos e tot puţin.



Căci mai întâi El Şi-a dat viaţa

să ne răscumpere din iad.

Veniţi acum să spargem gheaţa

chiar dacă frunzele mai cad.



O, iată toamna-i pe sfârşite

şi multe roade s-au cules.

Iar cerul semne noi trimite.

Noi nu avem nimic de-ales.



Sunt peşti destui sub gheaţa rece.

Nu pierdeţi nici un ceas măcar

căci viaţa noastră grabnic trece.

Să n-o trăim, deci, în zadar!



Când frigul iarăşi ne loveşte

Isus din cer e-aici cu noi.

O, nu uitaţi cât ne iubeşte

deşi-n grădină pomii-s goi!



Dar va veni o primăvară

cu cântec nou de ciocârlii

când au să zburde mieii iară

pe înverzitele câmpii,



când pomii iar vor da în floare

şi apele vor curge lin,

când cerul va fi plin de soare

şi codrul de cântare plin.



Curaj, voi, pelerini ce-n lume

Îl duceţi pe Emanuel!

Nu-i anotimp făcut anume

să n-aibă farmec pentru El.