Poezie comoara (2)

COMOARA



Spune-mi unde ţi-e comoara

vieţii tale de creştin ?

E acolo sus în Ţara

Salvatorului divin ?



Dacă-n lumea cea de tină,

frate, o ascunzi mereu,

tu n-ai linişte deplină

şi nu eşti cu Dumnezeu.



Hoţii-s gata să ţi-o fure,

moliile-o vor mânca.

Chiar de-o-ngropi într-o pădure,

nu poţi fi sigur de ea.



Şi cum vine dimineaţa,

tu aduni şi-aduni şi-aduni.

Zbucium greu ţi-e toată viaţa,

fără veghe-n rugăciuni.



Dar să ştii că vine ceasul

judecăţilor de Sus,

când te va străpunge glasul

Împăratului Isus:



"Nu vă strângeţi nici o clipă

bogăţie pe pământ,

unde totul e-o risipă,

lungă goană după vânt!



Unde apa dă năvală

ca şi-n vremea de potop,

şi comoara ta o spală

şi-o distruge strop cu strop.



Dacă vrei comori depline,

veşnic sufletului tău,

grabnic să renunţi la tine

însuţi şi la orice rău.



Poartă-ţi crucea cu iubire,

pe-al Meu drum îngust şi greu.

Şi-ntr-o zi, ce fericire!,

vei fi-n cer cu Dumnezeu."



El îţi poate fi comoară,

de-L primeşti cu drag acum.

Şi-o plăcută primăvară

îţi va fi al vieţii drum.



Tot cuvântul din Scriptură

îţi vorbeşte de Cristos.

Dar, de îl respingi cu ură,

tu-L faci astăzi mincinos.



Poţi să ai în astă viaţă

bogăţii cât un ocean.

Cum vei sta cu Domnu-n faţă,

dacă azi ţi-L faci duşman?!



Dacă azi cât bate-n uşă

tu-L respingi cu gând murdar,

cu-a păcatului cătuşă

a celui mai rău tâlhar!…