Poezie Dansul

Este-un timp de tulburare

Prin curente şi mişcări;

Diavolul se luptă tare

Pe cei sfinţi să îi doboare

Cu-ale lui manifestări.



Ca-n vechime, „pocăiţii”

Azi, se-unesc la dans şi joc

Şi ca şi israeliţii,

Schimbă sfintele condiţii,

Însă-ajunge-vor în foc!



Dumnezeu se mâniase

Când poporul s-a stricat

Şi-astfel nimeni nu intrase,

Nu văzu şi nu gustase

Canaanul minunat.



Numai doi din ei intrară

Pe tărâmul cel promis

În făgăduita ţară,

Căci doar Lui I se-nchinară

Nefăcând vreun compromis.



Tot mai mult se răspândeşte

Obiceiul de-a dansa;

Cel firesc se-ndreptăţeşte,

Cu Scriptura-ţi dovedeşte:

„Şi-alţii au făcut aşa.”



Alţii spun făr’ nicio frică

Îndemnaţi de firea lor

„Simt că Domnul vrea să-mi zică:

Strigă, sari, mâna-ţi ridică,

Ţipă, bate din picior!”



Poate râdeţi, dar există

Astfel de manifestări

Care-n jurul nost’ persistă;

Faţa lui Isus e tristă,

Lui nu-i plac creştini lumeşti.



Poate-i dur ce zic acuma

Dar Isus a zis-o-ntâi:

Calea sfântă e doar una,

De n-o ţii, îţi pierzi cununa

Şi cu lumea jos rămâi.



Cercetează-ţi azi viaţa,

Lasă dansul cu plăceri

Căci apare Dimineaţa

Şi de n-ai păzit povaţa

Te-oi trezi pe nicăieri.



Umilit să fii, mai bine,

Că n-ai râs şi n-ai jucat

Decât să te pierzi pe tine

Regretând în chin, ruşine,

Păcălit şi înşelat.



Nu-i un lucru oarecare

Să te-nchini lui Dumnezeu;

El e sfânt, puternic, mare,

Dă-I smerita-ţi închinare

Cu sfinţenie mereu!



Pocăieşte-te creştine

Şi renunţă la ce-i rău,

Căci curând Stăpânul vine

Să ne ia la cer cu Sine

În Locaşul sfânt al Său.



Amin.



15 septembrie 2012