Poezie DE CÂND TE-AM CUNOSCUT

DE CÂND TE-AM CUNOSCUT





De când Te-am cunoscut pe Tine,

Isuse, câte nu mi-ai dat!

Eu le-am primit, m-am bucurat.

Dar, vai, sunt trist că am uitat

să-Ţi mulţumesc cum se cuvine,

trăind prin har cu gând curat.



De când găsit-am mângâierea,

în glasul Tău ceresc şi blând,

mă-nalţ cu fiecare gând

şi Te aud: "Eu vin curând!"

Şi nu mai simt de loc durerea,

când Te privesc pe cruce stând.



De când mi-ai dat prietenia

ce nimeni nu mi-a oferit,

eu ştiu ce-nseamnă-a fi iubit,

când mă opresc la cel rănit

şi-i las în suflet bucuria

iubirii ce l-a mântuit.



De când Te-ascult, Isuse sfinte,

primesc în dar comori întregi

ce n-au nici preşedinţi nici regi

şi-s dincolo de-a noastre legi.

Cu dragostea cea mai fierbinte,

pe toţi de cer vrei să ne legi.



De când Te-am cunoscut pe Tine,

Isuse, câte nu mi-ai spus!

Şi-atunci, când eu mă las condus,

de dragostea fără apus,

de Duhul Sfânt care-i în mine,

mă-nalţ în Patria de Sus.



Cu cât Te recunosc mai bine

în viaţa mea ca Dumnezeu

cu-atât văd răul ce-i în mine

ascuns în patimi şi ruşine

ca un microb în trupul meu.



Dar Duhul Sfânt, puterea vieţii

pe-ale sfinţeniei cărări,

mi-aduce zorii dimineţii

şi-alungă nopţile tristeţii

atâtor grele încercări.