Poezie DEVOTARE

DEVOTARE





Dau Doamne, pentru Tine,

chiar viaţa de mi-o ceri,

să aflu bucuria

eternei mângâieri.



Dau tinereţea toată,

pe-aceea ce-o mai am.

Dau banii mei şi casa,

din ea să faci balsam.



Dau zilele frumoase,

pe care le trăiesc.

Şi energii şi doruri,

ce-n inimă mai cresc.



Dau tot ce am în lume:

părinţi, surori şi fraţi,

şi nişte ochi albaştri,

spre ceruri îndreptaţi.



Dau, Doamne, pentru Tine

ce am, ce fac, ce sunt

precum şi Tu, Isuse,

venit-ai pe pământ,



să urci senin pe cruce,

pentru al meu păcat.

Îţi mulţumesc cu lacrimi

că sunt acum salvat!



M-ai smuls atunci din moarte.

Pe stânca Ta m-ai pus.

De-aceea prin credinţă

al Tău sunt, scump Isus.



Tu-mi eşti pe totdeauna

Cetate şi-Adăpost

când va veni furtuna

cu-al încercării rost.



Ajută-mă Părinte

să nu Te compromit,

să Te iubesc fierbinte

precum Tu m-ai iubit.