Poezie DE DORUL TĂU (1)

DE DORUL TĂU





De dorul Tău, privesc o floare

cu picuri cristalini de rouă,

ascult un murmur de izvoare

şi simt o bucurie nouă.



De dorul Tău, privesc grădina

şi stelele de pe orbită.

Şi-mi place-atât de mult lumina

şi dimineaţa însorită.



De dorul Tău, privesc seninul

şi scriu un vers pe-o nouă filă.

Şi în zadar mă-nţeapă spinul

fără cruţare, fără milă.



De dorul Tău, ascult cântarea

privighetorii din dumbravă

şi-apoi cutreier toată zarea

cu inima de cer bolnavă.



De dorul Tău, privesc câmpia

şi dealurile înverzite,

unde-i stăpână bucuria

din primăverile-nflorite.



De dorul Tău, mă uit în vale

şi sus pe crestele muntoase,

să aflu gândurile Tale

liniştitoare şi frumoase.



De dorul Tău, privesc o floare

şi-ascult a păcii simfonie

strângând în suflet stropi de soare

şi cântece de ciocârlie.



Ascult pe pajişte izvorul

Ce curge liniştit în jos.

Aleargă cerbul cu tot dorul

Să bea din apa lui voios.



Aşa şi eu Isuse sfinte

m-aplec în ruga mea supus

să sorb din Duhul Sfânt cuvinte

ce-mi dau lumina Ta de sus.