Poezie Lucifer

Cum ai ajuns, o, Lucifer

Să fii gonit de sus din cer?

Cum ai ajuns, înger slăvit

Să fii un răzvrătit?



Stăteai la tronul celui Sfânt

Erai un înger bun şi blând

Nici un cusur nu s-a găsit

Fiind desăvârşit.



Erai iubit de îngeri sfinţi

La tine ei veneau cuminţi

Un diamant plin de scântei

Chiar primul dintre ei.



Erai deplin în caracter

Fiind numit chiar Lucifer

Te onora chiar şi Hristos

Fiind de tot frumos.

*

Până-ntr-o zi când ai gândit

Iar gândul rău te-a biruit

Că ai putea s-ajungi mai sus

Să fii chiar ca Isus.



O, cât de mult s-a încercat

Să te întorci la ascultat

Dar nici n-ai vrut să te gândeşti

De-aceea eşti ce eşti.



Un univers ai răzvrătit

Şi-o lume-ntreag-ai prăpădit

Din heruvimul consacrat

Total tu te-ai schimbat.



Câţi îngeri sfinţi tu ai sedus

Şi înşelaţi ţi s-au supus?

Chiar tu minciuna ţi-o crezuşi

Şi demoni îi făcuşi.





Şi pe Adam l-ai ispitit

Tot cu minciuni l-ai biruit

Iar pe Isus L-ai răstignit

O, demon pervertit.



Un cer întreg aşteaptă sus

Ca tu pe veci să fii distrus

Cu tot cu demoni şi păcat

Căci asta ţi-ai cătat.



N-ai nici o şansă de-a scăpa

Căci asta e sentinţa ta

Iar liniştea va reveni

Când tu nu vei mai fi.