Poezie Un sărman şi un drumeţ....

Într-o zi senină,

Zi de soare plină,

Pe un drum pietros

Cu privirea-n jos

Un drumeţ trecea

Şi se tot gândea

La viaţa lui grea

Şi aşa-şi zicea:

"Doamne dacă-aş fi

Plin de bogăţii

Aş da la sărmani

Haine, vin şi bani,

Şi aş încerca mai mult

Văduvele să ajut,

Pe orfani să ocrotesc

Şi pe fraţi să îi iubesc,

Pe bolnavi aş vizita

Şi Ţie m-aş închina

Cu toată viaţa mea!"

Şi cum merge-ngândurat

Simte că s-ampiedicat...

Şi priveşte uluit

La comoara ce-a găsit:

Pungă mare de arginţi

Şi aur, ce stau cuminţi

Jos, în colbul de pe drum.

Parcă-ar da să râdă-acum!

Se apleacă cu grăbire

Cântărind dintr-o privire

Bogăţia ce-a picat

Când la Domnul s-a rugat!

Plin de veselie-acum

Porneşte din nou la drum

Făcând planuri mii şi mii

Banii spre a-i cheltui!

Şi cum merge fredonând

Doar cu bogăţia-n gând

Se împiedică din nou

De ceva mare şi greu...

Se opreşte şi-nciudat

Vede ce l-ampiedicat:

Jos, în colb, stătea chircit

Un biet suflet, chinuit,

Obosit şi zdrenţăros

Adormise-acolo jos!

Omu-o clipă se gândeşte,

Pe sărman îl ocoleşte

Şi se depărtează-n grabă

Nici o vorbă nu-l întreabă!

Şi parcă mai cu avânt

Merge-ntruna fredonând....

Dar deodată se opreşte....

Parcă-o voce îi şopteşte:

"Doamne, dacă-aş avea bani

Aş da şi la cei sărmani!"

Oare ăsta-i glasul lui

Sau e vocea Domnului_?

Se trezeşte ca din vis...

El e cel ce a promis!!

Ce-a făcut? Cu nepăsare

A trecut în goana mare

Pe lângă năpăstuit,

Nici un ban n-a dăruit!

Ruşinat, se-ntoarce-acum

La omul lăsat în drum...

Se apleacă şi duios

Îl ridică de pe jos,

Îi cuprinde trupul slab

Şi la drum pornesc degrab....

Doi drumeţi veneau

Şi la ce gândeau?

Unul mulţumea

Domnului aşa:

"Mulţumesc Părinte bun

Că m-ai ridicat din drum,

Şi-ai trimis acest creştin

Să-mi dea sprijin şi alin!"

Iar al doilea-n rugăciune

Domnului aşa Îi spune:

"Doamne Sfânt, Îţi mulţumesc

Că mă-nveţi cum să iubesc,

Să nu fiu nepăsător

La un strigăt de-ajutor!

Mulţumesc că-mi ieşi în cale

Plin de binecuvântare...

Şi-Ţi promit, o Domnul meu,

Că o parte din ce-am eu

O voi da la-acest sărman

Să nu-i fie ruga-n van!"

Şi mergând ei pe cărare

Deodată, o cântare

Se-nfiripă cu mult zel

Şi se-nalţă către cer...

O cântare de mărire,

De slavă şi mulţumire

Cântată ca dar de preţ

De-un sărman şi un drumeţ!



Vulcan-15-09-2012

Mary